lali puna

16 decembrie 2007

 
lali puna – middle curse

10 pentru romania

14 decembrie 2007
las la o parte lipsa de criterii care a dus la aberatii gen
‘iliescu – cel mai bun parlamentar’ sau ‘mircea badea si andreea esca -
mari jurnalisti’. altceva vreau sa remarc. e si usor, nu trebuie decat
sa arunci o privire si sa ii vezi in acelasi cadru pe hurezenu,
tantareanu, arsinel si emil constantinescu . cu unele exceptii,
proiectul realitatea tv ne arata ca, in opinia romanilor, marile valori
ale tarii sunt pur si simplu cele care apar la televizor.
 
notorietatea ca principal criteriu al valorii. inca o farsa a realitatea tv si a televiziunii in general.
 
 
 
- despre criteriile stupide ale proiectului realitatea, scrie si viorel .

cum moare un oras

13 decembrie 2007
sa se circule sau nu pe strada mihai eminescu (aka republicii, aka
regala) la braila, printre cladiri si pravalii de vreo suta de ani? DA,
zice
primarul liberal cibu, ba mai mult, sa facem si niste parcari. toata
transformarea asta ar urma sa se produca odata cu reabilitarea
centrului vechi al brailei, care vizeaza nu numai amintita strada ci si
altele din zona, muzeul de istorie, o parte a falzei si, daca nu ma
insel, gradina publica. ati fost vreodata la braila? nu va duceti inca.
v-ar deprima halul in care arata toate aceste locuri enumerate mai sus.

 
am cutreierat strada republicii de cand ma stiu, cu mainile in
buzunare, cu un covrig in mana luat de la colt, mergand in zig-zag de
la un magazin la altul, fara sa imi bat capul cu masinile. nu existau.
e drept, stada a fost circulata multi ani in urma, dar acum nu mai e
cazul. cu exceptia falezei in paragina si a parcurilor e si singura
zona pentru pietoni din oras. acum, cibu vrea sa dea drumul la masini.
de ce? "faptul ca nu s-a circulat, ani de zile, pe aceasta strada, a adus-o in starea in care este", zice el. HUH?, chiar a spus asta? se pare ca da.
 
e doar una dintre problemele care tin in loc proiectul de
reabilitare a centrului vechi, care trebuia sa inceapa in luna mai.
dupa ce timp de zeci de ani nu s-a facut nimic acolo, lucrarile
intarzie alte sase luni . e si neclar daca vor incepe vreodata.
reabilitarea parcului monument sta mai rau, e doar in faza de discutie.
la fel si patinoarul. la fel, intregul oras. fraza cheie a primarului
este ‘NU AM BANI!". predecesorul lui cibu, batranul comunist anton
lungu, a ramas cunoscut ca omul care nu a facut nimic, dar NIMIC pentru
oras. ne-am bucurat cand a fost indepartat in 2004. in van. fostul
membru al CC, liberalul cibu este un urmas demn din toate punctele de
vedere. bravo cibule!
 
razvan exarhu, pe acelasi subiect. 

morti buni/morti rai

12 decembrie 2007
dupa ce vezi ‘the evil dead‘ si ‘evil dead II‘ intr-o singura sesiune (as i did), nu poti sa nu te gandesti la o intrebare: daca Raul ar intra intr-un membru al familiei sau in partenerul de viata, l-ai decapita pe acel membru al familiei/ partener de viata cu drujba, pentru a-l imparti mai apoi in mici bucatele inofensive? ai face-o? muhahahhahahahah!  

resemnati, resemnati

11 decembrie 2007
vidal vorbeste
despre scrisoarea sa catre videanu si despre neasteptata rezolvare a
problemei in care il apelase pe acesta. poate coincidenta, poate nu.
clar este ca vidal se afla printre putinii cetateni romani care fac
efortul de a influenta cumva deciziile autoritatilor. 
 
ultimul barometru de opinie al fundatiei soros arata
nemultumirea romanilor fata de institutiile statului si fata de
directia actula a tarii. desi lucrurile nu sunt roze, cetateanul roman
nu misca un pai pentru a corecta acest lucru. concret, doar 10% dintre
romani au participat vreodata la o intalnire politica, doar 5% au
contactat un politician sau un alt oficial, personal sau in scris,
numai 5% au luat parte la un protest, doar 3% au semnat vreodata o
petitie si, in fine, vreo 7% au participat la un miting electoral .
prezenta slaba la vot e cunoscuta, o punem si pe ea in gramada.
lucrurile stau asa de ani buni.
 
de ce?
 
lasam la o parte implicarea politica, cum ramane cu celelalte?
simpla participare la un protest, banala scrisoare trimisa unui
oficial, semnarea unei petitii? una dintre explicatii este aceea ca
demersurile cu pricina nu au un rezultat. nu e adevarat. inca odata dau drept exemplu activitatea ONG-ului
care a reusit prin proteste , petitii si actiuni in instanta sa
impiedice construirea catedralei in parcul carol . sau, ca sa fim
corecti, a contribuit la acest rezultat. 
 
cea mai intalnita explicatie este aceea ca cetatenii si-au
terminat jobul in momentul in care au fost la vot. inca odata, cred ca
e gresit. intr-o tara in care autoritatile sunt iresponsabile,
cetatenii sunt direct interesati sa le responsabilizeze. daca nu chiar
obligati. fata de ei, fata de copiii lor, fata de tara pe care afirma
ca o iubesc atat de mult. nu stiu cine a spus ca functionarea unei
democratii este o treaba simpla, dar s-a inselat. e greu sa te
informezi cu adevarat, e greu sa iei o decizie eficienta la urne, e
greu sa obtii ce ti-ai dorit de la oficialii pe care i-ai imputernicit
sa ia decizii. e cu atat mai greu in romania.
 
i-am lasat 17 ani sa se adune, sa construiasca o democratie, sa se
reformeze, sa devina responsabili si nu au facut-o decat partial. in
schimb, au devenit inatacabili. le-a placut sa fim neimplicati, ne-au
incurajat sa stam acasa la proteste, ne-au incurajat sa stam acasa la
referendum, sa ne resemnam cu iluzoria putere oferita odata la patru
ani. 
 
e calea de urmat?

chiuariu cu cartofi prajiti

10 decembrie 2007
stiu, chiuariu isi depune demisia, dar pur si simplu nu imi pasa. de
vreo doua zile nu ma pot gandi decat la pui cu cartofi prajiti . da, pui
la gratar cu cartofi prajiti. de aproape o saptamana mananc supe si
piureuri si iaurturi and i’ve had it. mananc destul, dar lesin de foame,
ma uit cu jind la o simpla franzela si visez la banalul pui cu cartofi
prajiti. ce simpla si ce buna e mancarea asta. as putea sa o fac in
jumatate de ora, toate ingredientele se afla in frigider, dar gatul nu
ma lasa. imi vine in minte filmul cu chaplin, macar el putea sa roada
din gheata aia, eu nu pot decat sa cobor cu grija pe gat chestii
lichide . multe lichide. tocmai imi fac o supa crema de legume, dar cand
o sa ma fac bine..

the beta band

9 decembrie 2007
 

 
the beta band – B+A 
 
 

de la fereastra

8 decembrie 2007
sa o iau in ordine cronologica. la braila locuiam la etajul I al
unui bloc cu patru etaje. in fata ferestrei aveam gradina plina cu tot
felul de flori, dincolo de ea soseaua si un parc cu leagane si
balansoare in care mi-am petrecut o mare parte a copilariei. primul
lucru pe care mi-l aduc aminte este mirosul de tei, de la cei cativa
copaci din gradina. si pe prietenii mei in copaci, culegand florile. de
la fereastra vorbeam cu ei, de acolo stabileam intalnirile. pe
fereastra scoteam telefonul facut din cutii de inghetata, pe fereastra
trageam cu gornete. uneori eram eu in copaci, privind pe fereastra din
partea cealalta.
 
mult mai anosta privelistea in primul an de facultate, de la
fereastra caminului. un sir stupid de plopi. si noi, pe pervazul
ferestrei, cu picioarele pe partea cealalta, fumand si vorbind cu
vecinele de sub noi.
 
situatia s-a schimbat cand ne-am mutat la o casa, pe langa piata
rosetti, dar nu as putea sa spun daca in bine sau in rau. fereastra
dadea in curtea interioara. de acolo vedeam o alta fereastra, a casei
de langa noi, si oameni trecand cand si cand prin cadru, ca intr-un
film horror japonez. mai vedeam pe sarma hainele peticite ale babei si
pe prietenii care veneau la noi si se aparau disperati de cainele din
curte. daca scoteai capul ca o girafa, putea vedea pe cer focurile de
artificii care mai aveau loc la universitate.
 
in berceni, unde stau acum, vad blocuri si copaci si iar niste
blocuri si niste masini parcate. mi-am luat un telescop, incercand sa
imi depasesc conditia, dar nu e asa de simplu. poluarea luminoasa imi
ascunde marea majoritate a stelelor, trebuie sa ma multumesc cu vreo
cateva.
 
de-alungul timpului am mai admirat pe fereastra gradina cu meri de
la tara, creste cu brazi si zapada la munte, strazi aglomerate din
londra sau bruxelles sau alte orase, turla unei biserici care se itea
deasupra blocurilor la odesa, un teren de golf in tara galilor, golfuri
si golfulete prin turcia sau grecia, taormina si teatrul antic
greco-roman in sicilia . si toate mi-au placut.
 
as vrea sa stau la etajul 20 al unui bloc din centru orasului. sa vad
peste case si oameni. alternativa ar fi casuta aia umbrita de maslini
de pe malul mediteranei. un pervaz lat, pe care as ingramadi perne moi
- bucuria pisicilor. deocamdata, de la fereastra mea nu se vad nici
orasul nici marea, doar cateva detalii neclare.
 
ce se vede de la fereastra voastra?

noi si ceilalti

7 decembrie 2007
de ce ii uram pe cei altfel? de ce suntem speriati? am mostenit
neincrederea din epoca comunista, tranzitia ne-a consolidat acest
sentiment crunt, ne-am inchis in apartamentele noastre, cu dorintele
noastre egoiste si nu mai vrem sa iesim. afara nu e bine, ceilalti sunt
rai, ceilalti trebuie sa plece, sa dispara, sa ia foc. condamnam o
etnie pentru faptele unora dintre reprezentantii ei, plecam de la un
incident pentru a declansa o ‘vanatoare’, uram o natie vecina pentru ca
suntem mai siguri de prejudecatile noastre, de valorile care ne-au fost
inoculate de politicieni abili, incepand cu ceausescu , cel mai mare
conducator roman. 

 
ultimul barometru de opinie realizat de fundatia soros arata
dimensiunea mentalitatilor noastre de speriati. ne e teama de toti, la
gramada. de dependentii de droguri, de alcoolici, de homosexuali, de
rromi . 42% dintre romani nu ar vrea sa locuiasca langa persoane care au
SIDA. puteti intelege? aproape jumatate dintre romani resping niste
oameni bolnavi, ii considera indezirabili. 18% resping imigrantii (de
ce oare, cunoastem vreunul?), 12% nu ar vrea sa locuiasca langa
cuplurile necasatorite care traiesc impreuna .
 
romanul nu se implica in rezolvarea problemelor din societatea in
care traieste. asta este intotdeauna treaba autoritatilor. romanul ia
in calcul istoria doar atunci cand ii convine. suntem saraci pentru ca
am tinut piept turcilor in timp ce europa huzurea, dar nu imi aduceti
mie aminte ca rromii au trait in sclavie, asta nu e o scuza. romanul
majoritar , credincios, patriot si heterosexual vrea ca problemele sa
dispara, odata cu toti cei care nu ii sunt pe plac. 
 
atunci si numai atunci va putea sa isi traiasca fericit visul. acela de a avea o casa. numai a lui. oh, bliss!

timp liber

6 decembrie 2007
‘did i listen to pop music because i was miserable? or was i
miserable because i listened to pop music?’. ‘ high fidelity ‘ nu e un
film foarte bun, dar replica asta + coloana sonora   il ridica mult
deasupra altora. e bun de revazut, mai ales cand ai o gramada de timp
liber. in urma filmului am imprumutat niste ‘stereolab’ si ‘the beta
band’. iar acum stau, inghit cu strambaturi si ma gandesc. cred ca o sa
vad ‘toate panzele sus’, il aveam pe niste cd-uri de ceva vreme si mi-e
dor de el, o sa vad ‘ this is england ‘ si ‘hoellentour’, o sa termin
cartile incepute, vreo 4, si tot o sa-mi mai ramana timp.
 
ceva idei?

 


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X