resemnati, resemnati

11 decembrie 2007
vidal vorbeste
despre scrisoarea sa catre videanu si despre neasteptata rezolvare a
problemei in care il apelase pe acesta. poate coincidenta, poate nu.
clar este ca vidal se afla printre putinii cetateni romani care fac
efortul de a influenta cumva deciziile autoritatilor. 
 
ultimul barometru de opinie al fundatiei soros arata
nemultumirea romanilor fata de institutiile statului si fata de
directia actula a tarii. desi lucrurile nu sunt roze, cetateanul roman
nu misca un pai pentru a corecta acest lucru. concret, doar 10% dintre
romani au participat vreodata la o intalnire politica, doar 5% au
contactat un politician sau un alt oficial, personal sau in scris,
numai 5% au luat parte la un protest, doar 3% au semnat vreodata o
petitie si, in fine, vreo 7% au participat la un miting electoral .
prezenta slaba la vot e cunoscuta, o punem si pe ea in gramada.
lucrurile stau asa de ani buni.
 
de ce?
 
lasam la o parte implicarea politica, cum ramane cu celelalte?
simpla participare la un protest, banala scrisoare trimisa unui
oficial, semnarea unei petitii? una dintre explicatii este aceea ca
demersurile cu pricina nu au un rezultat. nu e adevarat. inca odata dau drept exemplu activitatea ONG-ului
care a reusit prin proteste , petitii si actiuni in instanta sa
impiedice construirea catedralei in parcul carol . sau, ca sa fim
corecti, a contribuit la acest rezultat. 
 
cea mai intalnita explicatie este aceea ca cetatenii si-au
terminat jobul in momentul in care au fost la vot. inca odata, cred ca
e gresit. intr-o tara in care autoritatile sunt iresponsabile,
cetatenii sunt direct interesati sa le responsabilizeze. daca nu chiar
obligati. fata de ei, fata de copiii lor, fata de tara pe care afirma
ca o iubesc atat de mult. nu stiu cine a spus ca functionarea unei
democratii este o treaba simpla, dar s-a inselat. e greu sa te
informezi cu adevarat, e greu sa iei o decizie eficienta la urne, e
greu sa obtii ce ti-ai dorit de la oficialii pe care i-ai imputernicit
sa ia decizii. e cu atat mai greu in romania.
 
i-am lasat 17 ani sa se adune, sa construiasca o democratie, sa se
reformeze, sa devina responsabili si nu au facut-o decat partial. in
schimb, au devenit inatacabili. le-a placut sa fim neimplicati, ne-au
incurajat sa stam acasa la proteste, ne-au incurajat sa stam acasa la
referendum, sa ne resemnam cu iluzoria putere oferita odata la patru
ani. 
 
e calea de urmat?

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X