noaptea alba a bucurestiului

23 septembrie 2007
        
I.   sapte jumate, in piata unirii, intrebandu-ne de ce nu si-a facut videanu mai multa reclama, ca doar e in interesul lui si al partidului sau, dar pana la urma e treaba lui, noi am venit sa vedem parada papusilor italiene si uite ca pleaca spre piata constitutiei, ba nu pleaca, politistii comunitari striga la toata lumea sa urce pe trotuar pentru ca dau drumul la masini, e corect, nimeni nu trebuie sa incalce dreptul romanului de polua si aglomera orasul cu masina cumparata cu greu in rate, numai nebunii si parlitii merg cu bicicleta sau pe jos, si soferii stiu asta si trec pe langa noi incruntati, vruuummm!!!, uite totusi ca bulevardul se inchide in cele din urma si papusile italiene danseaza spre noi in ritmul tobelor, a inceput sa mai semene a carnaval, ei zambesc si manevreaza cu indemanare bratele lungi si vesmintele colorate pe deasupra oamenilor, le flutura prin fata copiilor incremeniti de uimire si dansam si noi odata cu ei chiar daca e cam aglomeratie si toata lumea produce sute si mii de mega si giga de poze si filme cu telefoanele, camerele foto, dansam deci, pana la piata constitutiei unde ne asteapta, crunta dezamagire, un fel de peisaj de festivalul berii , peste care urla intr-un microfon tot felul de chestii stupide un individ pe care tind sa il asociez cu radio 21, unul dintre sponsorii petrecerii.     
 
II.   si pentru ca avem mare nevoie de o cafea, ne prelingem usurel inapoi spre piata unirii, nu inainte de a achizitiona doua peruci colorate, una pentru I., alta pentru E., un bun motiv de a atrage atentia trecatorilor pentru tot restul serii, si intram in barul numit " beverly hills ‘, unde au cafea ingrozitoare si scumpa, doar ca noi ne simtim relativ bine si nu discutam (prea mult) despre asta, ci despre ministrul nicolaescu si programele lui, motiunea de cenzura, basescu, o schimbare de cariera catre street performace, si ne adunam fortele pentru restul serii, rest de seara care incepe aproape imediat in momentul in care iesim in strada si ne trezim in fata unei insecte uriase inconjurata de un alai de doamne si domni pe papainoage, care arunca pocnitori in dreapta si-n stanga si nu pot sta locului nicio secunda.   
 
III.   plecam iarasi spre piata constitutiei, imediat dupa ce primul personaj din alaiul helios ne vede cum stam incantati in mijlocul strazii si se opreste pentru a le saluta ceremonios pe I. si F., de la inaltimea cataligelor sale, plecam deci spre constitutiei once again, doar ca de data asta e si mai multa aglomeratie, in dreapta si-n stanga sunt jandarmi si in spatele alaiului sunt alte masini ale jandarmeriei, si in atmosfera asta intens militarizata, politia striga prin megafoane sa ne urcam pe trotuar, iar eu ii explic unui jandarm ca daca ne urcam pe trotuar nu mai vedem nimic, ca tot farmecul e sa stai alaturi de alai si ca, daca ar fi vrut sa fie mai mult loc, ar fi facut mai bine sa goleasca strada de masinile parcate, el da din cap dar nu ma crede, iar in final noi ne vedem de treaba noastra si marsaluim cu gura cascata la insecta care are intestine mecanizate, inspiram aerul rece piperat de mirosul artificiilor, contemplam perspectiva invatarii mersului pe picioroange, cantam, zambim, observam ca, ce raritate, si oamenii din jurul nostru zambesc, si la final ne revarsam inca odata in piata constitutiei.
 
IV.   mai tarziu suntem tot in piata, cu un ochi spre acelasi alai helios, care face acrobatii , sare coarda si arunca cu artificii, si cu altul pe cladirea parlamentului, invelita in tot felul de proiectii colorate, si ne dam seama ca arata infinit mai bine, inclusiv in momentul in care peste geamurile deputatilor si senatorilor apare inscriptia KABOOOM!, si pana la urma, imi spun, desi am ascultat iarasi glumele tampite ale alora de la radio 21, care ‘au furat’ mirese si le-au adus in piata unde au organizat un concurs transformand totul intr-o paranghelie romaneasca, pentru care au intrerupt, ce magarie, spectacolul unei trupe polonez-congoleze, pana la urma, desi organizarea a fost asa de specific romaneasca, noi ne-am simtit bine, cu perucile colorate, dansand si alergand printre doamne si domni pe papainoage.

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X