viitorul cascavalului pane

27 august 2007
corporatiile nenorocite pentru care lucram au ajuns  intr -o buna zi la concluzia ca, pentru a-si tine angajatii ore in sir la birou, trebuie sa le asigure o sursa de hrana.  bufetul institutiei in care imi petrec cea mai mare parte a vietii s-a nascut exact in virtutea acestei cugetari. el nu contine mancare pentru oameni vii, ci hrana fara gust pentru indivizi care trebuie sa dea randament maxim la serviciu. daca nu-mi iau mancare cu mine de acasa pot foarte bine sa rabd. biroul e undeva la capatul orasului iar bufetul are un  monopol  gretos asupra mancarii.
 
nu numai ca e un serviciu de catering dar este unul din romania, tara cu cel mai mare dispret fata de gustul mancarii. felurile nu se schimba. am vazut in frigiderele lor atat cascaval pane sau ceafa de porc cu cartofi prajiti cat n-am sa mai vad in restul vietii. in plus, eu inteleg ca oamenii n-au nicio legatura cu arta bucatariei, dar este un mister de nepatruns pentru mine cum de pot sa greseasca si gustul unei omlete.
 
nu stiu de ce, dar lumea nu e preocupata de astfel de ganduri. bufetul e oricum plin mereu iar colegii mei mananca in fiecare zi cascaval pane cu gust de cauciuc, avand aceleasi discutii, pe aceleasi teme. institutia in care imi petrec cea mai mare parte a vietii nu isi face probleme pentru calitatea mancarii pe care o au la dispozitie angajatii, si, in general, pentru calitatea vietii angajatilor. intr-o zi vor inlocui cascavalul pane cu o pasta nutritiva pe care ne-o vom deserta din tuburi direct in stomac. o modalitate excelenta de a scurta si pauza de masa. aceasta pasta, ni se va explica, are toate elementele necesare unui adult aflat in campul muncii. in plus, ingurgitarea ei nu necesita o perioada de timp prea mare si va scuteste de experienta unei mancari nereusite. pe scurt, proteine si vitamine, fara niciun gust, pentru un angajat fericit.

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X