there and back again

29 decembrie 2006

acasa. aproape ca nu am niciun chef sa ies, pisicile
se hodinesc pe canapea, bradul se scutura usor, cafea cu lapte, vanilie si
scortisoara. apartamentul asta si toate fiintele din el se hranesc cu dimineti
insorite.

in cartier. n-am iesit sa platesc abonamentul la
cablu dar fac totusi o scurta oprire la casierie. doar atat cat sa admir coada
la care stau in jur de 50 de persoane. eu, siderat: nu va suparati, de ce
s-a format coada asta asa de mare?
. femeia din capatul randului: ca sa
platim cablul
. eu: asta mi-am dat seama, dar totusi, de ce e asa de
mare?
femeia (zambind usor uimita si uitandu-se in jur): pai de-asta.
stam ca sa platim cablul
. intrebarea mai clara e "cum de aveti chef si
nervi sa stati la coada asta uriasa doar pentru a plati cablul?", dar nu
cred ca ne cunoastem destul de bine pentru o astfel de conversatie, asa ca imi
pun

castile
inaoi pe urechi si plec mai departe. metric-grow up and blow away.

 

fast food. pe terasa la mac-ul din brancoveanu, un
cappucino, o placinta, bloc party, cu spatele la perete, in plin soare,
o zi libera inainte si oameni fara treaba in jurul meu. imi ia vreun sfert
de ora sa-mi dau seama ca pisicile si cainii care asteapta mancare pe langa
mese sunt dintr-un alt film. matza, foarte versata, vine foarte aproape de mine
dar nu am nicio sansa sa o ating. probabil ca nu mananca placinta cu visine.
 

parcul tineretului . a observat cineva numarul urias
de ratze care hoinaresc prin parcul tineretului? sunt impresionat.

parcul carol . suburban kids with biblical names. ce
bine ca nu au plantat catedrala mantuirii neamului aici – un gand care imi
trece frecvent prin minte de cand s-a incheiat povestea. mica dar importanta victorie a
orasului. pe locul unde ar fi trebuit sa stea monstrul cu pricina, doi copii
inalta un zmeu colorat cu poza lui mickey mouse pe el. ma uit cu gura cascata
la spectacol dar sunt intrerupt de copilul mai mic care vine direct la mine si
ma informeaza scurt si fara pauze: smeulealnoltru. ok, i get it, si
plec. memo note: sa cumpar si eu un zmeu numai pentru mine. fara mickey mouse.
 
mall. vanzatoarea: e ultimul, sa stiti. eu: adica nu mai aduceti? ea: ba da, dar prin februarie, cred. ce noroc pe mine.  

acasa. aprind lumanarile, pun muzica,
hooverphonic ,
tastez weblog.ro si ma gandesc: vara, iarna, seara, zi, cu
oaspeti, fara, nimeni nu leneveste asa de mult ca pisicile mele.

2 intrebari. cum sa fac oare sa fiu tot timpul in
concediu? unde gasesc artificii simple, adica betele alea care ard cu scatei?
 

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X