(ne)despartirea de comunism

26 noiembrie 2006
moartea zoiei ceausescu a fost prilej pentru un moment de reflectie in care diversi lideri de opinie si oameni de pe strada au hotarat ca s-au impacat cu ceausescu si cu raul comunist. care, ceausescu, nici nu a fost asa de rau pe cat se crede. care, comunism , asa a fost sa fie, rezultatul unor conjuncturi, etc.
 
eu respect si apreciez generozitatea cu care oamenii aleg sa se desparta de regimul care le-a marcat existenta un an, doi sau 30. asa cum sunt de acord cu motivul invocat: vrem sa ne vedem de viata noastra. fara sa neg aceasta necesitate si fara sa imbratisez un militantism, nu ma declar inca gata sa ma despart cu zambetul pe buze de tot ceea ce a fost pana in 1989.
 
pot sa imi vad de viata in continuare si sa imi pastrez parerea ca regimul comunist a fost unul rau, ca ceausescu a fost un dictator si nu un tip ok, chiar daca nu merita sa moara impuscat dupa un proces grabit. pot sa imi vad in continuare de viata si sa nu uit ca regimul comunist din

romania si comunismul in general au produs un numar inca incalculabil de victime. pot sa imi vad in continuare de viata si tocmai de aceea sa nu ma fac ca nu vad efectele negative, inca prezente, ale comunismului sau pe fostii membri ai PCR sau ai Securitatii care se bucura de beneficiile oferite de resursele statului. adica ale populatiei.

 
la coada nu mai stiu carei banci, in spatele meu, o discutie despre vremurile grele. un tanar, care nu avea mai mult de 15-16 ani, ii recita trist unui batranel : eh, am auzit ca pe vremea lui ceausescu era mai bine, gaseai un loc de munca fara probleme.

 

pana sa ma despart de comunism, vad ca el nu vrea inca sa se desparta de mine.      

 

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X