unde m-au facut pionier

17 noiembrie 2006
la combinatul de celuloza si hartie din chiscani. asta e o comuna din braila care, spune legenda, isi trage numele de la numarul mare de soareci pe care-i gazduia intr-o vreme. asta-i o alta poveste insa.
 
mi-am adus aminte de momentul cu pricina si am zis ca, daca tot se pregateste comisia tismaneanu sa dea raportul, e bine sa postez aici amintirile. de context doar. dupa cum ziceam, tarasenia s-a petrecut la combinatul de celuloza si hartie, unul dintre bastioanele oamenilor muncii, revolutiei socialiste in era luminoasa , etc. eram in clasa a II-a, cand ne-au incolonat si ne-au dus acolo. nu-mi mai aduc aminte mare lucru, doar ca, la un moment dat, din grupul elevilor mai mari care ne insoteau, a iesit unul care sustinea ca ma cunoaste, ca m-a urmarit de la "primii pasi pe poarta scolii", si ca merit cu varf si indesat cravata aia rosie si blestemata de care urma sa am grija in urmatorii ani. ce sa zic, am fost placut impresionat, habar nu aveam ca exista cineva care mi-a urmarit evolutia si care ma apreciaza. in final, dupa ce am ajuns acasa, trebuie sa recunosc cu rusine ca am afisat o oaresce mandrie cand i-am aratat mamei cravata cu pricina. poftim, un mic exemplu de autodeconspirare.
 
doi ani mai tarziu situatia s-a schimbat radical. am nasit la randul meu un pui de pionier, de data asta la mausoleul de la marasesti, un loc mai anost decat o ora de matematica dar in orice caz, departe de braila. spre deosebire de nenorocitul de combinat. buna ocazie de a lua parte la o  inselatorie mica (dar croita exact dupa modelul farselor mai mari in care ne complaceam toti la vremea aia). pe scurt, mi-a venit randul sa sustin ca un necunoscut are toate calitatile din lume sa devina un bun pionier si sa infloresc cumva discursul asta. ceea ce am si facut, probabil spre mirarea copilului dar spre multumirea parintilor care erau prezenti. a fost si un moment critic. cu cateva minute inainte de a intra in scena am uitat brusc numele copilului si am inceput sa ma agit intreband in dreapta si-n stanga: "mai stiti cumva numele omului meu?", "nu m-ati auzit cumva?, "nimeni?".
 
m-am mai interesat si am aflat ca: I. si-a primit cravata la muzeul de istorie din bucuresti (sau cel putin asa isi aminteste), N. la casa armatei din orasul lui, A. la unitatea militara din oras, D. la inchisoarea doftana (pretty cool), E. la castelul lui cuza de la ruginoasa, alti oameni la cetatea din targoviste, cetatea de la campulung , muzeul marinei din constanta. lista ramane deschisa.

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X