simbolurile religioase nu au ce cauta in scoli. in
primul rand pentru ca impun aceasta credinta (crestinimsul ortodox in acest caz) celor care nu o impartasesc, adica
unei minoritati. in al doilea rand pentru ca insinueaza dogmele religioase
intr-o institutie de invatamant. vorbim despre doua spatii care trebuie sa
ramana delimitate intr-o
tara moderna, in care
biserica este cu adevarat separata de stat. evident o opinie personala, care a
fost impartasita in acest caz si de statul roman, prin consiliul national pentru
combaterea discriminarii (CNCD).
mai multe petitii semnate de persoane private, ONG-uri si
publicatii, comentatori din presa si purtatori de cuvant ai bisericii ortodoxe
romane vorbesc despre o decizie abuziva a CNCD, care “impune vointa minoritatii
in fata majoritatii”, care marcheaza o intruziune a statului in viata
comunitatii care traia in armonie.
sa nu uitam insa ca statul intervine in favoarea unei
minoritati tocmai pentru ca aceasta nu are alte mijloace de protectie in fata
majoritatii. ar insemna sa negam statului unul dintre principalele sale roluri,
sa-i negam o functie cu care l-am investit chiar noi, cedandu-i autoritatea
personala. in acelasi timp, as vrea sa atrag atentia ca “armonia” in care traia
societatea, in acest caz, se baza tocmai pe negarea, de cele mai multe ori
tacita, a drepturilor minoritatii (formata din atei sau din cei care
impartaseau alte credinte).
in evenimentul zilei de joi, horia-roman patapievici
porneste de la acest caz si vorbeste despre nocivitatea fanatismului, chiar si
atunci cand acesta este pus in slujba drepturilor omului.
sunt perfect de acord cu partea teoretica a explicatiei
sale. nu pot accepta insa catalogarea profesorului buzoian (care a inaintat
petitia ce a dus la recomandarea CNCD) cu epitetul ‘fanatic’. stiu ca subiectul
provoaca emotii dar pana la urma sa nu uitam ca vorbim despre incercarea unui
cetatean de a beneficia de un drept, urmand caile legale. cum poate fi acesta
fanatism?
in dilema de vineri, vorbind despre caz, Andrei Plesu se
situeaza evident de aceeasi parte a problemei, alegand insa o pozitie mai
nuantata. concluzia sa ironica: bine ca suntem corecti politici dar ca avem un
sistem sanitar la pamant si un parlament pe masura si alte asemenea probleme.
de acord ca libertatea de constiinta nu este prima problema
in
Romania,
dar argumentul este, scuzati-ma domnule Plesu, mai degraba irelevant. nu putem
toti sa ne ocupam de calitatea serviciilor din spitale, ar fi prea mare
ingramadeala pe holuri printre doctori si asistente. aceasta este o problema care trebuie rezolvata, asa cum
este necesar sa consolidam democratia si sa responsabilizam autoritatile, dar
in aceste eforturi nu trebuie sa uitam de alte drepturi. oricat de neinsemnate
ar fie ele.
se vorbeste in ultimul timp despre o exgerare a corectitudinii politice cand
in
romania
nu a fost niciodata vorba despre o corectitudine politica pana acum. se vorbeste despre o exagerare a
discriminarii pozitive intr-un moment in care
romania abia cunoaste acest
concept. preluam dezbaterile din tarile occidentale in mod prematur, intr-un
moment in care in
romania
discriminarea exista, in primul rand in mentalitatile oamenilor.
cred ca normalitatea si armonia pot sa existe foarte bine in
absenta unor icoane afisate in scoli. in definitiv, o intrebare, de la un
agnostic pentru toti credinciosii din
romania: de ce atata teama? de cand
sta Dumnezeu strans legat de o poza color, inramata si agatata pe perete,
alaturi de tabelul lui Mendeleev?
am gasit-o. cartea mare si albastra cu basme de wilhem hauff. o cautam de ceva vreme prin anticariate, pe la prieteni, unii nu stiau de ea, altii mi-au zis cu aer nostalgic "daaa, mi-o amintesc", dar nimeni n-o avea. si s-a intamplat in berceni, sa cumpar bilete de tramvai si sa-l intreb pe omul care se ingrijea de taraba alaturata pe care stateau ingramadite carti felurite. mi-a zis pe un ton absolut normal "da, o am, costa 80.000 de lei, o vrei?"
