coada

24 august 2006
sucursala BCR. o operatiune bancara complexa ca plata facturii la mobil presupune o asteptare la ghiseu de aprox. 30 de min. eu mi-am parcat bicicleta proaspat cumparata in fata geamului oglinda si am priponit-o de gard cu antifurtul “bike positive” pentru ca baiatul de la magazinul care mi-a vandut-o m-a avertizat ca “se fura frecvent”.
in banca sunt doua ghisee. ala din stanga e “destinat persoane juridice “, dar in lipsa lor, mai preia si oameni de la ghiseul din dreapta, destinat noua, facturile de telefon. in spatele meu sunt trei personaje. intai, o doamna cu un cos in mana care se zgaieste prin geam la nepotii lasati afara, lucru pe care il fac si eu, ocazie cu care vad ca unul dintre ei trage din rasputeri de bidonul cu ice tea pe care l-am montat pe bicicleta. dupa doamna cu nepotii e un cetatean cu pantaloni albi de vara, camasa si servieta. intre ei se afla fantoma unei femei care a lasat rand la doamna cu nepotii si a plecat sa schimbe niste valuta la alta coada. un lucru “de mult fumat”, asa cum observa servieta.
la ghiseul din stanga, al persoanelor juridice, apare o femeie care evident nu provine din coada facturilor de telefon. facturile se agita. “alo, doamna, poate doriti sa stati la rand!”, zice servieta. “pai sunt persoana juridica , avem ghisee diferite”, zice femeia. “lasati doamna, si noi suntem persoane, avem copii care ne-asteapta si tot stam la coada”, zice doamna cu nepotii. “da, dar ghiseul asta e pentru persoane juridice, nu avem nicio legatura, uitati, scrie pe ghiseu: “prioritate persoane juridice “, mai incearca femeia. “nu e vorba de prioritate, aici e vorba despre bun-simt”, spune pe un ton de dojana servieta diplomat. “chiar nu va e rusine asa putin?”, intreaba el exasperat intorcandu-se catre lumea de la rand care incepe sa-l aprobe. “da, chiar nu va e rusine, treceti imediat la coada!”, striga si doamna cu nepotii, in timp ce hienele din spate incep sa se manifeste din ce mai zgomotos.
in mod neasteptat, revolta care a cuprins coada facturilor este rezolvata politicos de un solomon-angajat al serviciului de paza. inainte de a pleca, mai aud o ultima discutie intre invinsi. “da, asa e, ghiseul ala e pentru persoane juridice”, spune servieta. “ne mai serveste si pe noi cand nu e nimeni acolo”, aproba doamna cu nepotii.

cateodata, romania imi seamana cu o uriasa scara de la iesirea din metrou. o multime care urca treptele, in formatie compacta, fara graba, fara spatii libere, nu ai pe unde sa-i depasesti, nu poti sa te strecori pe langa ei, urasti inghesuiala, urasti mirosurile, preferi sa astepti sa urce toti.

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X